Mi-am amintit de această carte după ce, recent, Fernando Ribeiro o recomanda pe Facebook. Am căutat-o în română şi am găsit-o tradusă la Polirom şi apărută în 2009.
Aşa cum însuşi autorul recunoştea, Oliver Haddo a fost creionat după chipul şi asemănarea lui Aleister Crowley, pe care autorul l-a cunoscut personal. "Nu-mi amintesc cum am ajuns la ideea că Aleister Crowley ar putea servi drept model pentru personajul pe care l-am numit Oliver Haddo şi nici cum mi-a venit ideea să scriu romanul în sine (...) Deşi Aleister Crowley a servit, după cum am spus, drept model pentru Oliver Haddo, personajul nu reprezintă în nici un caz un portret al acestuia".
Deşi personajul era doar o plăsmuire a imaginaţiei scriitorului, Crowley a scris o recenzie de o pagină a romanului în revista "Vanity Fair", semnând Oliver Haddo. O ironie în stilu-i binecunoscut.
Povestea pare una bine ticluită şi captivantă pe alocuri. Cu toate acestea, Crowley îl acuză pe Maugham de plagiat! Şi încă din cinci cărţi. Dacă aveţi de gând să citiţi "Magul", iată şi o lectură suplimentară: replica dată de Crowley romanului lui Maugham, în care enumeră volumele din care acesta s-ar fi inspirat / ar fi copiat. Cronica din "Vanity Fair" a fost inclusă în "W. Somerset Maugham - The Critical Heritage", editori Anthony Curtis şi John Whitehead.
Pentru cei care caută un roman interesant, cu răsturnări de situaţie şi cu o intrigă bine concepută, "Magul" este numai bun. Cei care vor să ştie "Cum se scrie un roman" în general şi al lui Maugham în special pot găsi indicaţiile în cronica lui Oliver Haddo însuşi, care le oferă reţeta magică în cronica amintită.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu