vineri, 20 februarie 2009

ANDRÉ RIEU / “Johann Strauss” s-a întors acasă

Adevărat ambasador al valsului vienez", André Rieu a readus orchestra "Johann Strauss" în Austria. Turneul european nu putea să nu includă şi Oraşul muzicii. La 16 februarie, Stadthalle din Viena a fost arhiplină.

"Oraşul valsului reuneşte tot ce iubesc: muzica, dragostea, trăsurile şi serile de dans tradiţionale. Totul se îmbină atât de bine în oraşul imperial al lui Strauss şi al împărătesei Sissi. Aici inima mea muzicală e acasă", spunea André Rieu. Deşi olandez, l-au fascinat dintotdeauna compozitorii vienezi, de la valsurile lui Johann Strauss până la operetele lui Franz Lehar. Cunoscut în toată lumea, violonistul-dirijor susţine mai mult de 120 de concerte în fiecare an, iar Johann Strauss Orchestra ­ pe care a înfiinţat-o în 1987 ­ este printre cele mai iubite din lume. Artistul a aniversat 30 de ani de turnee, incluzând şi spectacolele pe care le-a avut alături de primul său ansamblu, Maastricht Salon Orchestra, format în 1978.

SPECTACOL TOTAL. Balul vienez a fost deschis cu uvertura "Carmen" de Bizet. Dacă vă imaginaţi că un concert de muzică clasică implică o "etichetă" în care umorul nu-şi are locul, nu la fel putem spune despre show-urile lui Rieu. Muzicienii au ajuns pe scenă trecând printre spectatori, instrumentistele etalându-şi rochiile lungi, fastuoase. Nonconformistul artist a comunicat în permanenţă cu publicul, în limba germană, spunând inclusiv glume. "Mi-am întrebat doctorul cum să mă menţin în formă şi să rămân veşnic tânăr. El mi-a recomandat sânge vienez, de trei ori pe zi", a zis el, în timp ce clarinetista Manoe Konings făcea feţe-feţe în spatele său. Misterul l-a dezlegat tot Rieu: era vorba despre piesa cu acest titlu, "Wiener Blut", a lui Strauss. Ba mai mult decât atât, la "Espana Cani" (P. Marquina), un taur "compus" din doi bărbaţi a pătruns în sală şi, pe ritmurile muzicii, a fugărit o spectatoare îmbrăcată complet în roşu. Au fost însă şi momente în care sala părea că nici nu respiră, ca în cazul intermezzo-ului simfonic al lui Mascagni sau al clasicei piese din "Titanic", "My Heart Will Go On" (J. Horner).

TENORII DE PLATINĂ. "Ach ich hab' in meinen Herzen" (N. Schultze) şi "Ob Blond, ob Braun" (R. Stolz) au fost interpretate alături de "cei trei tenori de platină", provenind din ţări diferite: "austro-ungarul" Bela Mavrak, neamţul Thomas Greuel şi australianul Gary Bennett. Dar liniştea totală a adus-o în sală soprana braziliană Carmen Monarcha, transpusă total în spiritul melodiei. Ea a fost îndelung aplaudată la sfârşitul ariei "Hör ich Zimbalklänge" (F. Lehár), cântată într-o germană perfectă. De altfel, a fost rechemată şi a repetat finalul grandios. Lumea filmului a fost readusă prin piesa care a încheiat prima parte a spectacolului, nemuritoarea "My Fair Lady" (F. Loewe).

MUSIK, MUSIK. Instrumentistele, dar şi cele cinci soprane de cor şi-au demonstrat talentul şi la dans. După pauză, ele au revenit în costume olandeze. Inclusiv tradiţionala încălţăminte cu talpă de lemn, cu ajutorul căreia au ţinut ritmul "dansului saboţilor" ­ "Klompendans" (A. Lortzing). La intrare, una dintre dansatoarele ad-hoc l-a călcat pe dirijor pe bombeu, dar această poantă a făcut parte din scenariul spectacolului. Cât timp fetele s-au retras în culise pentru a se schimba, băieţii şi-au făcut de cap pe scenă, pe ritmul "Musik, Musik" a lui F. Kmoch, trecând din mână în mână o sticlă de bere atunci când instrumentele lor "luau o pauză". Tenorii au revenit pentru "E Lucevan le stelle" (Puccini) şi vesela "Da geh' ich zu Maxim" (F. Lehár). Publicul vienez s-a dovedit un bun cunoscător al liedurilor, a căror serie a deschis-o "Wolgalied" (F. Lehár). Stimulaţi şi de promisiunea făcută de Rieu, conform căreia "publicul care cântă cel mai bine va ajunge pe CD-ul înregistrat cu ocazia turneului", spectatorii au murmurat la început, apoi au cântat din ce în ce mai îndrăzneţ alături de orchestră. O nouă invitată, soprana austrialiană Mirusia Louwerse, a interpretat "Con te partiro" (Sartori ­ Quarantotto).

DUNĂREA ALBASTRĂ. Din program nu putea lipsi "An der schönen blauen Donau" (J. Strauss). Culmea este că tonul la dans l-a dat un cuplu tânăr, deşi în sală s-au aflat mai mult spectatori de vârsta a doua spre a treia. Fata blondă şi băiatul cu ochelari au spart gheaţa, lor alăturându-li-se alte 14 perechi de dansatori-spectatori, pe culoarele dintre rândurile de scaune. Glumeţul dirijor le-a tăiat muzica în câteva rânduri, spre amuzamentul general, dar băiatul şi-a purtat partenera pe aripile valsului chiar şi în clipele de tăcere a instrumentelor. Imaginea celor doi îndrăgostiţi... de muzică a ajuns pe ecranele uriaşe ce încadrau scena, unde de altfel au fost proiectate secvenţe cu muzicienii, dar şi din public, pe tot parcursul concertului. "Ode an die Freude" al lui Beethoven a încheiat recitalul, dar pentru finalul grandios a fost păstrată o bucată dragă oricărui austriac: "Dorfschwalben aus Österreich" (Josef Strauss).

 "AMBASADORUL VALSULUI". Dr. Petra Stolba, managing director al Oficiului Naţional de Turism al Austriei, i-a oferit după concertul amintit o decoraţie celui pe care l-a numit în discursul său "adevăratul ambasador al valsului vienez". Medalia de Onoare i-a răsplătit lui André Rieu contribuţia la promovarea turismului cultural austriac, prin seria de concerte în toată lumea. Turneul "O noapte romantică în Viena" le-a stârnit multor străini dorinţa de a călători şi a cunoaşte "Dunărea albastră" chiar în oraşul muzicii. Pe lângă cei 300.000 de spectatori care l-au văzut live în Australia, înregistrarea pe DVD a "A Romantic Night in Vienna" s-a vândut în alte 200.000 de exemplare. Zeci de mii de australieni au călătorit în oraşul lui Strauss în 2008, numărul vizitelor crescând an de an.

CU PALATUL ÎN JURUL LUMII. Cine şi-ar fi închipuit că o capodoperă arhitectonică precum Schönbrunn-ul, reşedinţa împăraţilor austrieci, ar putea fi construită în numai cinci zile, apoi demontată şi pusă în containere? Creatorul a fost chiar fiul cel mare al lui André, Pierre Rieu. "Cred că visele chiar se pot îndeplini. Am vrut să cânt cu orchestra mea în faţa faimosului palat al împărătesei Sissi şi al lui Franz-Josef. Am reuşit asta în 2006. Dar visul meu nu s-a oprit aici: am vrut ca publicul din toată lumea să vină să vadă concertul de la Schönbrunn." Cum nu putea aduce toţi spectatorii la palat, a hotărât să ducă palatul la spectatori: "Am decis să reconstruiesc castelul în mărime naturală, dar de o asemenea manieră încât să-l pot demonta şi să-l pot lua peste tot. Nu mi-am dat seama că îmi vor trebui nu mai puţin de o sută de containere! În Toronto, la premiera World Stadium Tour, emoţia ne-a cuprins pe toţi, muzicieni şi public deopotrivă: am reuşit imposibilul! Nu mi-am putut crede ochilor când am văzut prima dată cea mai mare scenă demontabilă din lume. Imensitatea, dar şi fidelitatea detaliilor m-au lăsat fără grai. Dar mai impresionante sunt amănuntele tehnice: cum să faci să îngheţe până la ora concertului cele două patinoare? Cum să ai presiune suficientă la fântânile arteziene? Văzându-l pe Pierre organizând totul cu zâmbetul pe buze, am simţit că e un privilegiu pentru mine să cânt pe acea scenă". În vara lui 2008 şi-a lăsat decorurile acasă: Johann Strauss Orchestra a concertat în faţa altui castel adevărat, palatul Hofburg, cealaltă reşedinţă vieneză a împărătesei Sissi.

DEJA SOLD OUT ÎN IULIE. Turneul actual, început la 19 decembrie anul trecut în ţara natală, a inclus, zilele acestea, cinci concerte în Austria, dintre care unul chiar în capitală. În martie, André Rieu va cânta în Japonia, iar din martie până în iunie ­ în Canada şi SUA. Agenda pe 2009 este completată de alte două turnee europene, între care s-a intercalat periplul australian din octombrie. Şi ca să vă daţi seama cât de solicitat este artistul, aflaţi că două dintre concertele din Olanda, din luna iulie, sunt sold out de pe acum, iar pentru 1 şi 2 ianuarie 2010 are deja programate două concerte în Köln! Cătălina Iancu (Jurnalul Naţional)